 Dupa unii cercetatori moderni în genetica, biologie si medicina omul ar fi "proiectat" sa traiasca pâna în jurul vârstei de 120 de ani. Aceasta vârsta ar fi calculata pe baza lungimii telomerilor, adica a portiunilor terminale ale cromozomilor ce poarta materialul genetic, telomerii scurtându-se, se pare, cu fiecare diviziune celulara, pâna se epuizeaza, moment în care celula nu se mai poate multiplica eficient. Dar cum sa ajungem sa traim, realmente, aceasta durata de timp (120 de ani) si sa ramânem, macar de-a lungul acestei perioade, cât mai "în forma"? Multe echipe multidisciplinare de cercetatori, din mai multe mari universitati din lume studiaza asiduu biologia procesului de îmbatrânire în speranta (si cu intentia declarata) de a ne darui cheia tineretii vesnice si,de ce nu, a nemuririi fizice.
Prima sursa scrisa a visului omenirii de eterna tinerete este veche de cca. 5000 ani. Sumerienii povestesc Epopeea lui Ghilgames, rege al cetatii Uruk, aflata pe malul stâng al fluviului Eufrat, plecat în cautarea unui "elixir al nemuririi". El a gasit solutia într-o alga marina care, din nefericire, a fost furata de un sarpe. Dar, de-abia în Evul Mediu, stiinta începe sa ia în serios mitul "tineretii fara batrânete si al vietii fara de moarte" al lui Ghilgames odata cu alchimia (un amestec de chimie, medicina, filozofie si magie) care-si propusese sa caute un "elixir" de "viata lunga", sau un "elixir" al "nemuririi". De-a lungul timpului, componenta "magica" a pierdut teren, problema fiind luata din ce în ce mai în serios de catre stiinta moderna. Unii au reusit sa promoveze pe scara la larga ideea (mai mult sau mai putin fireasca, în orice caz dezirabila), de a fi mereu frumosi si tineri.
Produsele cosmetice nu "ataca" direct procesul de îmbatrânire, ci se adreseaza semnelor cele mai vizibile ale îmbatrânirii: ridurile, albirea parului, calvitia, "lasarea" tesuturilor tegumentare în sens gravitational. Gerontologia, geriatria si biologia îmbatrânirii se straduiesc sa reduca "ravagiile" produse de curgerea timpului, "acest monstru care rontaie Viul, de la nasterea sa, pâna la moarte", cum îl defineste Alain Reinberg, cercetator în cromo-biologie (stiinta care studiaza felul în care timpul actioneaza asupra biologiei organismelor vii) la Centrul National de Cercetare stiintifica din Paris.
Prima idee si atitudine consta în a întelege si controla mecanismele fiziologice ale corpului uman cu scopul de a face ca acestea sa dureze cât mai mult posibil. Cercetatorii au atacat principalii nostri inamici, radicalii liberi, molecule rezultate din numeroase procese fiziologice, precum digestia alimentelor. Aceste molecule au drept caracteristica faptul ca au un electron liber (nelegat chimic covalent), molecule care se "straduiesc" sa "fure" înca un electron de la alte molecule. Acestea, destabilizate chimic, distrug în acelasi mod alte molecule s.a.m.d. prin transfer si "furt" de electroni, astfel încât se produce un mecanism de tip cascada, care provoaca o eroziune, o degradare a mecanismelor fiziologice. Acesti radicali liberi, care constituie un redutabil factor de agresiune a mecanismelor fiziologice sunt, din fericire, în parte neutralizati, anihilati de enzime specifice (glutation-peroxidaze, catalaze, superoxid-dismutaze) produse în mod natural de organism sau de anumite vitamine si minerale, aduse din exterior în organism (vitaminele A, D, C si E) sau seleniu. Dar, din pacate, aceasta "linie de aparare" naturala ramâne insuficienta pentru a împiedica organismul sa îmbatrâneasca. În magazinele sec. XXI vom gasi, deci, comprimate cu anti-radicali liberi, adaptate la fiziologia si profilul genetic al fiecaruia.
O a doua idee si atitudine cercetata mult în ultimul timp consta în a reduce aporturile elementare (si mai exact, numarul de calorii, ceea ce ar evita, printre altele, hiperponderabilitatea). Studii recente au aratat ca soareci supusi la un regim hipocaloric prelungit (aportul caloric zilnic fiind scazut între 25% si 50%) traiesc mai mult timp si în mai buna stare de sanatate. Se pare ca, în ideea unor legi biologice asemanatoare, acest aspect este valabil si pentru om. Dar nu este sigur ca acest tip de regim ar fi pe gustul marilor consumatori (gurmanzii)...
Cele mai promitatoare cercetari sunt cele din domeniul biologiei celulare si moleculare si al geneticii. Aceste cercetari propun consolidarea ADN-ului, molecula-suport a genelor care se uzeaza cu trecerea timpului. Astfel, pe masura ce ADN-ul se degradeaza, el este reparat, mai bine sau mai putin bine, de catre enzime specializate în acest scop. Daca longevitatea omului este superioara altor mamifere, aceasta se datoreaza faptului ca omul (ca specie biologica) poseda un mai bun sistem de reparare al ADN-ului. Celebrul nutritionist american Roy Walford, de la Universitatea California din Los Angeles, crede ca într-un viitor apropiat, se vor putea stimula genele codate pentru aceste enzime de reparare a ADN-ului, cu scopul de a fi produse în organism într-o mai mare cantitate. Nu numai ca ADN-ul "îmbatrâneste", dar, în plus, anumite gene sunt implicate în procesele de îmbatrânire. În Franta cercetari în acest sens au fost initiate acum opt ani, de catre Fundatia Ipsen. Proiectul sau, numit "Chronos", încearca sa identifice genele care "produc" oameni centenari. Alte cercetari au pus în evidenta gene care, activate sau modificate, reîntineresc si prelungesc viata mai multor specii, în special drojdii, levuri, musculita de otet (Drosophila Melanogaster), si viermii nematozi (Cenorhabditis Elegans). Se vor gasi gene echivalente la om? Multi cercetatori cred ca da... Vom putea si vom îndrazni sa le manipulam? Vom permite sa se descopere "elixirul tineretii", atât de mult dorit? Se poate imagina ca vom înlocui aceste gene, când vârsta se va face simtita, cu gene noi, prelevate de la celule tinere, sau ca se vor dubla aceste gene cu gene hiperperformante, descoperite la animale. Cel putin pâna când, într-o zi, pe fundul oceanelor, se va localiza un biotop unde traiesc crabi arhicentenari al caror studiu va releva ca se hranesc cu o alga cu virtuti particulare - aceea pe care a ratacit-o Ghilgames cu mii de ani în urma. |
