 În ziua de 17 mai, la invitaţia revistei AKADEMIA şi cu sprijinul prof. univ.V. Lica, domnul Acad. Dan Berindei a susţinut o conferinţă, în deschiderea căreia d-nul Lica a menţionat: "aţi avut amabilitatea să răspundeţi şi la invitaţia revistei AKADEMIA pentru a ţine o conferinţă cu titlul: "România între trecut, prezent şi viitor", deci triada cronologică în care se mişcă orice fel de istorie. Domnul Acad. Dan Berindei este în momentul de faţă unul dintre cei mai importanţi istorici români. A publicat colecţii de documente, monografii fundamentale despre momente controversate şi fundamentale ale istoriei moderne româneşti. Ca preşedinte al secţiei de ştiinţe istorice are şi o grea misie administrativă - să coordoneze activitatea a 13 institute de cercetare ale Academiei Române (şi vă puteţi închipui ce înseamnă aceasta). Cu toate acestea, la cei 79 de ani ai domniei sale, este neobosit... ".
După această introducere, d-nul Berindei a început conferinţa prin a explica ce motive l-au determinat să aleagă tema prelegerii - tocmai pentru a putea observa de unde am pornit, unde suntem şi unde ne îndreptăm.
De-a lungul prezentării, d-nul Berindei a accentuat faptul că România este o "insulă a latinităţii", asupra căreia s-au abătut multe nenorociri, dar care a reuşit prin intermediul unor miracole să reziste acestor vitregii şi să poată vorbi limba română. În cadrul expunerii, au fost menţionate trei astfel de miracole - momente decisive din istoria poporului român, în care soarta lui a fost hotărâtă de sclipirile de geniu ale fiilor săi.
"Neîndoielnic, primul miracol este cel al existenţei noastre periferice la un capăt al latinităţii. Noi nu suntem ca italienii, ca francezii, ca spaniolii, ca portughezii, care sunt unii lângă alţii, se mai ceartă între ei ca vecinii, uneori chiar ca rudele, dar cel puţin sunt laolaltă, unul lipit de altul. Noi suntem aruncaţi la Carpaţi, Dunăre, singuri. Suntem o insulă a romanităţii în această margine de continent. Oricum, trebuie să recunoaştem că nu facem parte din corpul principal al latinităţii. Noi suntem marginali, dar cu atât mai meritorie este rezistenţa noastră. Am rămas aici, vorbim limba română, ne numim români, suntem totuşi o expresie a latinităţii, tocmai pentru că am fost întotdeauna o insulă."
Urmează al doilea miracol: "se reuşeşte constituirea statelor feudale, printr-un joc foarte abil între două puternice regate: cel al Ungariei şi cel al Poloniei. În acest moment crucial, statele române realizează o "prelungire" a miracolului secund: compromisul cu Imperiul Otoman. Vorbind despre abilitatea diplomatică, d-nul Acad. Berindei, a adus aminte, cu umor, momentul "când logofătul Tăutu a băut cafeaua pe nerăsuflate, neştiind ce bea dar, în orice caz, pe interlocutorii săi otomani i-a impresionat: "dom’le, ăştia sunt grozavi, beau cafeaua ca şi cum ar fi apă". şi-a ars el gâtlejul, dar a fost destul de diplomat să nu zică nimic". Când rezistenţa, când abilitatea diplomatică au permis celor două state româneşti să-şi menţină domnii locali, clasa conducătoare -boierimea- nefiind contopită prin islamizare sau aruncată în rândurile ţărănimii, cum se întâmpla la sud de Dunăre.
"Al treilea miracol este cel al naşterii României moderne, al naşterii naţiunii moderne; din nou a fost un proces puţin cam complicat, pentru că românii ăştia erau în momentul acela sub două stăpâniri, şi apoi sub trei stăpâniri şi sub turci, şi sub austrieci, şi sub ruşi. Totuşi, naţiunea a fiinţat în întregimea ei şi s-a dezvoltat o cultură naţională, au apărut idealuri naţionale". Acest miracol şi-a avut originea, paradoxal, în Transilvania datorită trecerii unei părţi dintre români la greco-catolicism astfel, o parte din tinerimea transilvană putând să ajungă la şcolile de la Buda, de la Viena şi mai ales de la Roma.
Incursiunea în trecut a mai atins şi alte momente istorice de cotitură: revoluţia de la 1848, Unirea mică - 1859, cucerirea independenţei şi Unirea Mare de la 1918.
Din perspectiva acestor evenimente, d-nul Berindei şi-a expus consideraţiile despre viitorul românilor, viziunea sa fiind plină de optimism întrucât, dacă cei prezenţi îşi vor lua drept model trecutul, viitorul va fi unul mai bun. În acest sens, d-nul academician a cerut tinerei generaţii mai multă încredere faţă de ceea ce va urma, considerând tinerii din ziua de azi ca fiind mult prea pesimişti. Din nefericire, observa domnia sa, "nici un proces istoric nu se întâmplă de la o zi la alta; noi, oameni fiind, suntem lezaţi de acest lucru. Timpul istoric are alte lungimi ce nu coincid întotdeauna cu viaţa noastră". Regretele D-nului Acad. Dan Berindei erau legate de faptul că timpul nemilos sucombă speranţa prinderii momentului, în care România îşi va reveni. Cu toate acestea, îndemnul său rămâne neştirbit în esenţa sa: trebuie să avem încredere în viitor, conştiinţa trecutului oferindu-ne modele pozitive de transformare a prezentului.
După expunerea acestor consideraţii, d-nul Berindei a răspuns la întrebările celor prezenţi. Prima întrebare a făcut referire la proiectele prezente ale Secţiei de ştiinţe Istorice a Academiei Române. Preocuparea principală o constituie Tratatul de istorie a românilor. Astfel, la sfârşitul anului trecut au apărut primele patru volume, iar în anul acesta se va ajunge până la abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940. Pornind de la Tratat, se doreşte realizarea unui compendiu de istorie în două volume. El va fi editat în limbi străine - engleză, franceză, poate chiar şi în rusă. Prin a doua întrebare, i s-a cerut d-nului academician să precizeze dacă România nu se află, cumva, în aşteptarea celui de-al patrulea miracol - refacerea României Mari. Data nu s-a putut evident preciza, dar atitudinea optimistă şi-a făcut încă o dată simţită prezenţa. Următoarea întrebare a atins un punct nevralgic al societăţii româneşti post-decembriste: tinerii talentaţi care, odată plecaţi în străinătate, nu mai au motive de a reveni. Această situaţie a fost recunoscută drept reală de d-nul Berindei, dar ca o realitate care poate fi schimbată prin redezvoltarea respectului pentru patrie, pentru simbolurile naţionale. A urmat o întrebare ce exprima indignarea în faţa nepăsării occidentului european faţă de eforturile românilor de a-i opri pe turci la Dunăre. Răspunsul d-nului Berindei a reliefat faptul că occidentul nu a realizat, până pe 11 septembrie 2001, vulnerabilitatea sa. Drept ultimă întrebare, a fost adusă în discuţie atitudinea României faţă de intervenţia NATO în Iugoslavia. D-nul academician a admis că poziţia României nu a fost una demnă, dar necesară totuşi, pentru integrarea în structurile nord-atlantice.
Deşi d-nul Berindei a ţinut o serie maraton de conferinţe, oboseala nu l-a împiedicat să ne conducă prin trecutul "miraculos" al românilor, să ne insufle încrederea într-un viitor schimbat în bine faţă de prezent, precum şi să răspundă întrebărilor, nelămuririlor studenţilor în privinţa trecutului, prezentului şi viitorului României. Adăugăm, aici mulţumirile noastre, mărturisind totodată respectul pe care l-am simţit în prezenţa acestui distins "dascăl". |
