 Trăim o existenţă S.H., o existenţă ce ar fi nedemnă şi pentru statutul ontologic al unei clone. Tot ce ne înconjoară a fost în prealabil folosit, mestecat, etichetat şi scuipat - în fine, dat spre a fi uzitat. Din nebăgare de seamă, dacă reuşim să privim în jurul nostru, constatăm că trăim într-o cloacă, în groapa de gunoi a Europei, cu mâna veş(tic)nic întinsă în faţa statuii numită Europa. Doar ochiul mai rămâne vigilent într-un calcul abscons al arcului de cerc, ce-l descrie o(a)sul aruncat cu firesc (şi de înţeles) dispreţ către noi, barbarii moderni din colţul centrului Europei. Bântuiţi de starea de prostaţie, de ne-deşteaptă-te române, de gândurile măgarului Buridan, ne oferim singuri explicaţii (şi ele de mâna a doua) la kilogram, aproape noi, cu etichetă şi întotdeauna bune de purtat. Faptul că lumea civilizată, ne-barbară priveşte cu o cecitate geografică (din care transpiră o privire de stăpân) această parte nepotrivit de estică a lumii, pare de la sine înţeles. Păi da: de Bizanţ după Bizanţ am mai auzit. Dar de Bizanţ după Bizanţ după Bizanţ s-avem pardon monşer - ne răsturnăm de pe glob. Nu se face! Devenim prea simbolistici, prea iconoduli ... Lasă dom-le schisma-n-pace! Se aude un ş(fl)uerat vesti(c)t.
Dacă faptul că mai tot ce ne permitem să îmbrăcăm, să mâncăm ori să bem reprezintă produse de second-hand este privit ca o soluţie salvatoare a tranziţiei (pe care o doinim de mai bine de un deceniu), cu faptul că am început să gândim şi să creăm după canonul relativismului cultural - de mâna a doua - nu ştiu cum ne-am putea împăca.
Cu toate acestea, iată că ne-am obişnuit să vieţuim într-o contemporaneitate radical acerebrată, ce confundă imbecil cultura cu moda de ultimă oră, gândirea cu acel binecunoscut conformism - ce trădează spirit de turmă - faţă de non-valorile impuse de o societate schizofrenică, parcă trezită din somnul raţiunii care naşte monştri (s.n. a se citi manelişti vii ).
Trăim într-o modernitate a cărei intelectualitate este abundent garnisită cu filosofi, precoce dezobişnuiţi să filosofeze, dar perpetuu pregătiţi să ideologizeze. Ce mai (!) intelectualii noştri au ajuns să justifice ca nişte grămătici, faptul că filosofia (filia-iubire, sofia-înţelepciune) cf. regulamentului poate fi - de ce nu - filozofie (zofia-întuneric). |
